some places never change.

Abbie
Iarna trecea incet iar toamna se asterna. Zapada de pe crengile pacilor inalti se scuturau incet si sunetele pasarelelor incepeau sa apara in toata zona lasand un aer promitator de viata. Pasea incet catre vechiul loc numit "casa". Nu stia cum sa isi aminteasca doar lucrurile bune, fara a se mai gandi la sacrificiile facute pentru persoane importante in viata ei care acum nu mai au loc. Isi amintea clar lacul din spatele casei unde era locul ei preferat sa se intalneasca cu Em. Era totul asa perfect in momentul de fata. Casa ei era pe o insula neaflata pe harta, cu Em si copilul lor intr-un final. Mark si Rae cu visul lor in Paris, Jack si Jess pastrand dragostea pe strazile din New York. Iar ea vroia sa viziteze locul unde toate aceste lucruri luasera viata. Ajunse in fata casei si isi aseza in buzunar mainile ca sa le incalzeasca.

Cea mai grea iarna... mai ales cand familia te paraseste. Ranita si la inima si la trup a fugit din locul care il numea casa, de langa cei pe care ii iubea odinioara. Nu isi aminteste cum a ajuns aici... dar mai bine aici decat acolo. Amintiri triste ii revin in minte si lacrimile incep sa ii curga incet pe obrajii albi. Ochii verzi care emanau fericire acum erau intunecati si rosii. Nici frigul nu o ajuta prea mult.
Se ridica incet din locul in care a stat nemiscata timp de 4 zile. A inceput sa mearga incet spre fereastra. Auzul ei prinsese ceva... miscare afara. Venea cineva... se intreba daca erau ei. Spera sa nu fie gasita aici. Se ascunse dupa perete privind pe fereastra. Inca nu reusea sa vada nimic.

Isi facu curaj pentru a intra inauntru, insa stia ca era o fiinta acolo. Inainte sa intre in padure se concentra sa vada daca este urma de om in padure. Inafara de niste copii ce se jucau si cateva animale mai periculoase, nimic nu era important. Insa pe masura ce pasea simtea cum o umbra i se creeaza in minte, simtea frica. Frica cuiva, nu a ei. Era ceva nemaipomenit. O inocenta desavarsita. In prima faza crezu ca este o caprioara insa nu putea sa isi imagineze ce era. Insa cand pasi cu piciorul prag, zambi si atinse cleanta. Nu vroia sa sperie orice era. Umpic de umanitate simtea insa stia ca era ceva mai schimbat de atat. Cu grija o deschise si vazu holul imens, pielea i se facu de gaina cand vazu ca totul era parasit. O inima batea cu putere aproape de ea si vroia sa o linisteasca insa nu stia unde e.
- E ok, sunt cu tine! spuse pe o voce calma dar ridicata. Inteleg ca esti diferit sau diferita, spuse in timp ce se plimba. Inca nu o/il localizase.

Inima ii batea cu putere in piept. Nu stia ce era acea fiinta ... nici desprea ea nu mai stia nimic. Tot ce creuse se naruise in mai putin de 2 ore. Auzi usa de la intrare. Stia ca nu sunt ei. Incerca sa respire pentru a se calma. Statea nemiscata pentru a nu atrage atentia. Cand ii auzi vocea inlemni. Nu de teama... nu stia de ce dar ii parea cunoscuta. Timbrul vocii. Ceva parea foarte familiar dar si strain. Indrazni sa faca doi pasi spre voce. Nu parea ca vrea sa ii faca rau. Dar acum nu prea mai reusea sa aiba incredere in oameni... sau orice ar fi aceasta fiinta care o striga.
Mai facu doi pasi pana la usa. Privea clanta... ii era teama sa o deschida.

Incepu sa simta sange, parca o rana facuta cuiva recent. Nu chiar recent, nu stia. Era foarte confuza ceea ce i se parea rar. Insa sangele parea familiar, ceea ce o facea curioasa. Era o veche victima? Era ceva din familia ei? Poate asta i aduse aici, in vechea ei casa.
- Promit ca nu te voi rani. Apoi se gandi sa mearga sa o caute, dar se opri. Astepta sa isi faca ea curaj sa vina. Reusi sa vada ca era o fata, parca tot mai cunoscuta ei. Eu sunt Abbie Dawn... Incerca ea sa se introduca.
Cu privirea concentrata, reusii sa aprinda semineul realizand ca ei i era frig. Nu vedea mancare nici unde. Nu stia de ce inima ei batea si nu o simtea ca si om.

Numele acesta... parea atat de cunoscut... Unde il mai auzise? Incerca sa isi aminteasca dar nu reusea. Frigul si foamea o facea sa fie ametita si sa nu mai gandeasca clar. * A promis... deci nu ma va rani nu? * Tremurand usor din cauza frigului atinse cu mana clanta usii. Isi inchise ochii si isi imagina ce este de partea cealalta. O vazu. O fata frumoasa. Zambi, acum avea incredere ca nu o va rani. Ii simti aura... era o combinatie intre vampir si inca ceva... Va afla mai tarziu ce anume.
Deschise incet usa lasand ca aerul caldut de la focul din semineu sa ii atinga pielea. O cauta din priviri si ii zambi usor.