Cand se apropie atat de mult de ea, stia ce avea sa urmeze si nici un ruptul capului nu s-ar mai fi desprins de acel sarut. Nu voia sa plece de langa el si sa se duca la somn ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu iesea din bucatarie fara el, chiar daca a doua zi urma sa fie obosita. Nu era deloc vorba de servici sau de fericirea ei, ci voia sa aiba grija de el si sa stea linistita. Era tot ce conta, si nu-i pasa de nimic altceva.
Asa ca se restrase pentru putin de buzele sale, fara sa-i dea drumul din brate si-i vorbi:
"Nu plec de aici fara tine,Micah, ii zise si afisa o fata ingrijorata uitandu-se atent in ochii lui. Te vreau langa mine, si pot ramane acasa maine.. daca asta te-ar ajuta, continua apoi mai incet". Il mai privi un timp si apoi se apropie din nou de trupul acestuia. Lia era in stare de orice sa-l vada in regula.