First Day.

Chloe umblase toata noaptea pe afara, din cauza ca nu putuse sa doarma deloc, iar spre dimineata nu se mai obosi sa ajunga in camera sa. Se opri prin curte, aproape de zidurile ce desparteau scoala de lumea cealalta. Isi ridica gluga pe cap si se aseza pe banca.

Se plimba de colo colo cu ochelari de soare, alaturi de doi baieti langa el.
Mai toti il salutau dar el nu le raspundeau inapoi.
Le facu semn sa plece si se aseza langa o tipa pe banca.

Il vazu imediat pe tipul care se aseza langa ea. Il cunostea...defapt cam toata scoala stia foarte bine cine era. Isi intoarse doua secunde rpivirea spre el, apoi se uita in gol..spre altceva.
-Mai sunt si alte banci pe aici, ii zise cu un aer rece.

Zambi cand i auzi raspunsul.
- Dar nu mai sunt banci pe care stau doua Chloe. Spuse razand.
Isi intoarse privirea spre ea.
- Nu am mai vorbit de mult nu-i asa? Spuse zambind.

Se uita din nou la el.
-Nu-mi amintesc sa fi discutat vreodata, ii zise indiferenta.
Se prinse destul de tarziu de faza de mai devreme, insa o lasa balta pana la urma.
-Puteai sa-i pui pe baietii tai sa-ti faca una pe care sa stau daca ai obosit.

- Nu ma-m schimbat! Spuse dandu-si ochelari jos. Sunt acelasi EU de cand ma stiu!
Isi aminti cand scoala lor fu invadata de dusmanii lor, si cum se luptau ei contra raului. Pe atunci ei doi erau prieteni alaturi de un baiat ce disparuse, erau cei mai buni din scoala. Dar acum totul era schimbat.

Poate ca el nu o facuse, dar cu timpul ea se schimbase destul de mult. Nu-i mai era un prieten asa de apropiat ca atunci, nu-l mai cauta mereu, numai lupta alturi de el. Nu isi mai dorea sa-l aiba langa ea. Il privi serioasa fara sa-si schimbe starea de spirit:
-Te-am recunoscut de prima data Sebastian. Te recunosc oricum, cu ..sau fara ochelari sau altceva, care sa iti completeze look-ul.

Se ridica de pe banca si o privi, isi puse ochelari pe ochi.
O lua de mana usor sa nu o raneasca si o ridica si pe ea.
- Mai stii ascunzatoarea noastra? Am fost ieri acolo. Nici acum nu am strans lucrurile.. lui. Spuse in soapta.

Se ridica si il asculta. Cand ii pomeni de EL, ramase blocata. Nu-i venea sa creada ca toate acelea erau acolo dupa 10 ani. Intr-un fel, il iubise in secret dar totul se facuse praf dupa ce disparuse.
-Ma mira ca nu a gasit-o nimeni, pana in momentul acesta. Sunt prea multe lucruri ingropate acolo...de ceva timp.

- Cam prea multe. Si acum ..
Mama a pus pazitori peste toata zona, nu stiu cum vom merge acolo. Am recuperat o cutie si nu stiu sa o deschid a pus EL o vraja pe ea. Nu stiu parola, poate ma ajuti tu.
Incerca sa para indiferent sa nu isi dea seama ceilalti ce se intampla de fapt acolo.

Prima data nu vru sa-l ajute, dar apoi se razgandi. Ii auzi gandurile si ii raspunse:
-Ce dragut, fiul cuminte a lu mamica nu trece peste vorbele ei si nu incearca sa intre unde nu ar trebui pacalind, paznicii.
Pufni suparata.
-Ce ai facut cu , acea cutie?intreba curioasa.

Isi dadu ochi peste cap.
- Am ascunso DUUH. Spuse razand. Am ascunso la mine in camera. Nimeni nu intra acolo cu permisiunea mea. SI prin paznici ma refeream la dragoni!
Era un baiat ce impartia ziare, Sebastian lua unu din mana lui si il citit.
- Hmm, sunt .. 6 ani de la batalie. Si tot nu scrie nimic de persoane disparute. Spuse zambind.

-Nu trebuie sa intre in camera ta ca sa o fure de acolo si sa descopere cum sa o deschida. Magia e mult mai folositoare in zilele astea. Vrajile negre, iti satisfac meereu orice dorinta.
Da auzise bine. Dupa cei cativa ani de la ultima bataie, incepuse sa foloseasca magia neagra prin scoala fara ca cineva sa stie sau sa-i fi dat permisiunea. Era interzisa oarecum dar nu-i prea pasa. Si stia ca el nu avea habar ca incercase sa se joace cu aceasta putere de cateva ori.
-S-au oprit sa-i mai caute pe cei disparuti. Dupa o perioada totul se uita si nu-i intereseaza. Nu vor sa-i sperie pe cei noi cu o veste despre un posibil...atac nou.

- Ei nu pot ataca dinou, eu am asul din maneca, nu mai vreau sa pierd pe cineva. Daca cineva va fi urmatorul director, sef orice legat de asta. Eu sunt acela. Si eu am facut un nou plan. Nici nu ai idee ce complex este! Ma ajuti sa desfac cutia aia sau nu?
Spuse toate aceste lucruri in soapta.

Isi dadu ochii peste cap auzindu-l.
-Esti prea increzator, daca cineva va ataca din nou ..va veni peste noi cu o putere mai mare decat cea de acum cativa ani. Si aici nu e vorba de cine va fi la conducere. Daca isi vor face un plan de atac, nici macar nu te vor baga in seama oricat de solid ar fi planul tau...in comparatie cu al lor.
Isi lasa privirea ganditoare in alta parte vorbind mai incet:
-Nu stiu cat de bun va fi mirificul tau plan..cand cei care ne vor ataca, vor fi chiar cei care au disparut in perioada aceea.
Ridica din umeri alungandu-si putin acel gand. Nu vroia sa lupte impotriva unora pe care ii iubea sau iubise pe atunci.
Reveni din nou la el.
-Doar arata-mi unde e, pentru ca nu stiu nimic despre cutia aceea. Auzisem candva ca e blocata, dar EL nu mi-a spus niciodata vreo ceva de ea.

- A spus ceva de secrete ultima oara, trebuia cumva sa ne despartim dupa ce te-am pacalit pe tine sa te duci la profesorul nou de magie si sa i spui ce se intampla. Am mers cu el dinou la ascunzatoare sii.. a spus ceva de cutie, secrete.. A spus ca mai stie cine era acela care a pornit razboiul.
Cand ne-am intors am luato pe drumuri diferite pentru a i distruge. Dar el nu a mai venit. Nici o data nu o sa mai vina. Dar credema. E in viata.
O lua spre castelul urias.
- Sa mergem, in camera mea. O lua de mana si rosti o magie si fix inauntru ajunse.

Il asculta cu atentie.
-Profesorul nici macar nu va ajutat macar putin acolo. Toata scoala lupta, pana si cei mai slabi au fost implicati, chiar daca si-au riscat cu totii viata. Si din vina voastra poate ca a disparut, pentru ca nu m-ati luat cu voi atunci.
Il rpivi urat si apoi continua:
-Daca e inviata, poate o sa fie printre ce care vor ataca din nou. Poate o sa-ti rupa gatul, ca l-ai lasat sa fie rapid. Daca mai e cu adevarat in viata.
Astepta apoi sa ajunga rapid in camera sa. Ajunse......