fairytale gone wrong.

Iarna sosise, regat, soarele stralucea in zapada ce acoperea fiecare particica a castelului imens. Cetatenii treceau cu fericire pe langa fiecare colt al imensului castel, era anualul bal, in care participau marea nobilime, printi, regine, regi, printese. Fiecare sange regal avea sa participe la unul dintre cele mai mare baluri care se aflau in momentul de fata. Nimeni nu putea ajunge la aceiasi statut cu regatul Herrus.
Intr-un final regele si regina aveau sa numeasca urmatorul care va sta la tron, una si singura fica a lor, Elisa Mello. Aceasta era vazuta ca pe printesa, unica, singura fica a lor. desii regatul ascundea multe, sub fetisoarele acelea, erau secrete, mari secrete, daca ieseau la iveala, erau dezastroase. Ca de exemplu, se zvonea ca regele avuse o aventura, si un copil a fost adus la viata, cu sange regal, insa acestea neaga. Nimeni nu stie adevarul. Insa desigur, zvonurile sunt la fiecare coltisor.
Portile castelului s-au deschis iar totul era perfect. seara se apropia incet iar invitatii la fel. Elisa se chinuia sa isi faca parul, rochia era gata. Insa parul acela eera o mare pacoste pentru ea. Nu stia cum sa il aseaze, cum sa il aranjeze. Parca presimtea ceva... Ceva rau. Isi atinse repede amuleta care i purta noroc, stia ca o are de undeva, era speciala, ceva ce nu mai intalnise pana acum. I era sincer frica de incoronarea ei. Era infricosatoare, la finalul balului sa fie incoronata.

Chester fusese invitat in acesta seara la unul din balurile organizate de marea familie regala. Nu ar fi vrut sa se duca, nu obisnuia sa se amestece printre cei putred de bogati chiar daca el insusi era printre cei mai bogati patroni ce faceau comert in zona lor. Prefera sa stea ascuns, nu doar acum, ci pentru totdeauna. Iar cearta cu sora sa mai mare fu lunga, ajungand totusi sa piarda confruntarea. Se aranjase atent, isi luase pantaloni eleganti si-o camasa alba pe care o lasa deschisa sus. Desfacu astfel primii 4 nasturi sii isi aranja gulerul. Avea la gat un mic lantisor barbatesc cu emblema familiei sale, care putea fi zarit oricum. Se dadu cu parful si fara sa o astepte pe Lisa, pleca singur. Si ajunge rapid la castel amestecandu-se printre cei mai multi invitati. Totusi nu stia ce cauta el aici, cu ce l-ar ajuta asta? Era doar poate o alta noapte pierduta. Dar incercaa sa se distreze, poate chiar sa agate o domnisoara.

dupa ce regele si regina i tinusera o mare lectie de viata, acestia intrasera in sala in aplauzele tuturor din sala, ea afisa zambetul acela fals si cobora incet scarile la asazisul partener al ei, care nici macar nu stia cum il cheama, stia doar ca era bogat si asta conta pentru familia lor. dupa ce prezentarile au fost facute, Elisa se azvarlise asupra unui pahar de sampanie, care se pare ca era luat de altcineva.
- Umm...Eu am ajuns prima, spuse ea zambind catre baiatul care avea parul lung, blond, ochi caprui, si un tatuaj vizibil sub camasa lui de casmir. Il privi in ochi si isi indrepta spatele.

Ajunse la masa aceea si intinse mana dupa un pahar de sampanie cand auzi vocea cuiva si-si ridica privirea. Domnisoara din fata sa arata destul de atragatoare.
-Imi cer scuzeee, zise usor si-si retrase bratul salutand-o asa cum faceau toti din familiile regale.
Ii vazu privirea atintita atent asupraaa sa, asa ca dori saa sparga linistea aceea patrunzatoare:
-Imi acordati un dans?

Cu un zambet pervers, il lua de mana si gratios intrasera in ring unde toate privirle i le acordasera lor.
- Cine esti? Imi dai senzatia ca esti nou pe aici. Zambi in timp ce el i facu o pirueta. Isi aseza mana inapoi pe bratul lui si il privi in ochi.

Vru sa-i raspunda imediat insa isi calcula atent raspunsul si apoi isi lasa privirea asupra sa:
-Nu sunt nou, doar ca nu frecventez atat de des astfel de petreceri ale celor din familia regala, ii spuse fara sa banuiasca vreo secunda vreo ceva. Nu stia nimic despree ea,insa poate avea sa afle in acest moment.
Melodia se opri si incepuse alta iar el nu-i dadu deloc ocazia sa poata fugi.
-Spune-mi ceva ce ar trebui sa stiu despre tine.

Nu prea avea intentia sa plece, insa vazu ca regina se aproprie de ea, iar ea il lua de mana si il trase printre oameni afara, pe balcon. Cand au ajuns acolo il privi in ochi.
- Aaaa...Eli...Umm..Nu conteaza. spuze ea zambind. Hai sa o lasam un mister. Tot ce pot sa iti zic, este ca ma vei vedea destul de des, spuse ea razand. din ce regiune esti? Intreba ea curioasa, nu intalnisera pe cineva asa, care sa nu observe ca ea in vre-o 2 ore avea sa fie regina. Era magnific.

O privea vag pentru ca nu stia deloc despre ce era vorba.
-Regiune Cambell, ii raspunse rapid si se sprijini de balustrada balconului.
O analiza din cap pana in picioare si apoi ii tranti un raspuns:
-Esti fiica familiei regale nu-i asa? Toata lumea probabil asteapta finalul balului, sau orice s-ar putea intampla atunci.
Astepta dar sincer nu avea razbdarea necesara:
-Imi pare rau, dar nu sunt facut pentru lumea celor din familia regala, ii sopti si-i arunca o privire nevinovata apoi se intoarse in sala .

Il trase de mana cand el deschise usile balconului, se intoarse in fata lui si i zambi.
- Te rog... Mai stai cu mine, nu sunt chiar asa plictisitoare. Vreau sa iti arat ca nu sunt fica aceea regala care are tot ce isi doreste, si traieste perfect. Ramase umpic pe ganduri. Cambell, wow. Nu am fost acolo, decat cand eram mica.
Isi aranja umpic rochia si isi intoarse privirea in spre el.
- Elisa Mello. spuse zambind. Iar tu, tinere cavaler? Aseza un zambet pe fata.

Nu vru si totusi ramase acolo cu ea.
-Cheste Hallew, incantat de cunostinta ii sopti incet si-i saruta usor mana apoi merse langa ea.
Era atat de placut in noaptea aceea desi se simtea strain de toti ce se intampla in jur.
-Hai sa mergem in alta partee, ii sopti si-o apucaa de talie ghidand-o pana intr-un foisor de afara mai retras de toata petrecerea.
-Spune0mi ceva despre tine

O ghidase catre un foisor ce se afla afara in fata castelului .Ramase pe ganduri cand el i adresa acea intrebare. Isi ridica privirea si i zambi.
- Am puteri magice! spuse razand. se intoarse catre privelistea minunata, isi puse mainile pe langa ea, i era frig, insa zapada nu o afecta asa de tare. Nu stiu, sunt foarte...perfectionista. Insa ce e asa de special la tine Chess.

Zambi cand o auzi:
-Hmm se pare ca avem ceva in comun domnisoara Mello, ii raspunse rapid apoi se gandi pret de cateva minute la ce i-ar putea raspunde.
-Sunt cercetator si vanator in acelasi timp, un mic spiridus care se joaca cu focul pana se arde, glumi el.
Nu erau multe lucruri care sa-l diferentieze de oameni, isi avea doar magia trupurilor si doar atat.

Zambi apoi isi intoarse privirea in spre el.
- Vanator, ha? Ai venit sa rapesti viitoarea regina? Pufnise in ras. Apoi observa un trandafir, unul rosu ca sangele. Il ignorase pentru cateva secunde si il atinse cu degetul incet. Acesta se ofili in cateva secunde si deveni la fel de aspru si ascuti ca iarna in sine. Ninsoarea incepu sa vina din ce in ce mai tare.
O data ce o viata moare, o parte din pamant moare cu el. Isi spuse ea in minte. speriata, isi baga mainile in micile ei manusi.
- Ar trebui sa plec, aseza zambetul fals, si inainte in spre iesirea foisorului.

Ar fi vrut s-o opreasca si totusi n-o facu. Ii urma micutul gest dar se prefacu indiferent.
-Credeam ca ai toata noaptea la dispozitie, printesa. Daca aveam de gand sa te vanez, nu erai nici macar acum moarta, doar ca ai fi urlat in chinuri implorandu-mi sfarsitul.
Nu se misca de acoloo si totusi o opri din nou adresandu-i-se:
-Sper ca atitudinea ta, e diferita de starea acestui trandafir. Se pare ca nu ai asa de mult control. Dar tot ce astepti e incoronarea nu-i asa? intreba ironic si pufni.
-Nu te duce, oamenii n-au venit nici pe departe pentru tine in noaptea aceasta. Toata lumea dispretuieste familia regala, si cu atat mai mult si pe cei care ii vor succede la tron.

se smuci de langa el nervoasa.
- Nu stii nimic despre mine sau despre familia mea! se aproprie incet si il privi in ochi incruntata. Mi-a parut bine vanatorule. Isi ridica rochia si nervoasa intra in sala de bal. Nu vroia sa afle nimeni, iar el nu stia nimic despre ea, sau cel putin asa credea, vroia sa termine o data. Peste cateva minute se anunta incoronarea. Aceasta se aranja in camera ei pentru cateva secunde apoi iesi. Indreptanduse incet in spre scarile unde se afla mama ei cu o coroana albastra cu diamante pretioase in mana. Era fin facuta, adusa de la praga, acum 200 de ani. O privi in ochi. Toata lumea era linistita, nimeni nu scotea nici un sunet. Regele i aseza la spate o uriasa capa alba, cu un fulg de nea urias pe ea, reprezentand regatul.
Regina se aproprie incet de ea.
- Elisa Raquell Mello, te declar regina reg.......... Aceasta o privi speriata. Elisa, privi in jur, isi privi rochia, simtind un impuls in torace. O sageata era pe jumatate in corpul ei, iar ea abia ca simtea. Incepuse sa tremure, sa nu se mai tina pe picioare.

Chester nu se lasa asa de usor, si totusi actiona exact cand lumea se astepta mai putin. Se afla acolo printre toti ceilalti care priveau incoronarea, dar fara nicio miscare exacta o injunghie direct pe printesa c-o mica sageata iar toata lumea incepuse sa se panicheze.
El doar statea in mijlocul multimii care striga si ranjea multumit de propriul orgoliu, care voia sa demonstreze de ce era in stare. Si atunci cand toata lumea nu o ajuta , pretinse ca are aptitudini de medic si se apropie de ea.O ridica de jos si-i sopti:
-Ti-am spus ca lucrurile se pot termina doar in cateva secunde, ii zise astfel in cat nimeni sa nu auda.
-Dati-va la o parte, mai are o sansa, striga in gura mare si disparu intr-una din camerele din castel, o incuie bine si-i scoase sageata din inima, facand-o sa-si revina imediat.
-Tot mai crezi ca lumea asta e suficient de buna pentru tine?

Nu intelegea ce se intampla, totul era vag, totul se intampla greoi, i era asa de greu sa proceseze totul. Auzi cuvintele lui apoi simti cum o usurare avea in piept.
- AJUTOR! strigase in gura mare. Nu mai stia ce se intelege. El se aproprie sa i puna pana la gura iar ea il impinse cu mana stanga, parca o putere, un vartej rece, de gheata il tranti de peretele celalalt al camerei. Ea ramase socata, pe jos, privindul cum fu azvarlit.
- Ce se inta... Nu inteleg ! Ramase ea in coltisorul acela.