i hate u i love u

Christian era dat disparut de cateva zile, prieteni, familie, politie si o groaza de alti necunoscuti il cautau in disperare de cateva zile, insa facea tot posibilul sa nu fie gasit. Nu avea nevoie de ei, ci de putina liniste si de ceva nebunie. Viata lui nu era tocmai intr-o pasa extraordinara dar avea nevoie de cat de mult posibil sa se distinga. Ajunse undeva la marginea unei paduri intr-un oras apropiat, zona in care nimeni nu l-ar fi banuit vreodata ca ar putea fi. Insa desi mersese de o mie de ori pe acolo, astazi descoperise in adancimea padurii o micuta casa, aparent parasita, insa uitandu-se mai atent isi dadu seama ca cineva chiar locuia acolo. Se apropie incet, afara ploua torential, insa asta nu conta pentru el. Batu la usa, in speranta ca de acolo nu va iesi vreun monstruletz micut care sa-l manance.

Stefanie isi dadu jos lantul si se pregati de culcare. Arpinse focul in living si se aseza pe canapeaua cea veche plina de praf. Isi trase peste ea o patura groasa si privi focul. Inceraca sa isi creeze un plan, cum sa apare dinou in viata lor. Nu ii mai vazuse pe ai iei de cel putin trei ani, la fel si cu prieteni. Plecase de acasa intr-o zi de toamna alaturi de prietenul ei, apoi dintr-o data s-a trezit singura pe o strada din New York, fara nici un leu in buzunar. A trebuit sa isi schimbe trei job-uri pana sa ajunga la un punct stabil insa acum era pe fuga, intalnind oameni, parasind oameni, incercand sa nu se ataseze de nimeni. Chiar cand sa adoarma auzi un ciocanit la usa. Cu vre-o doua ore mai in urma venise baiatul cu pizza la ea iar de data aceasta credea ca este tot el. Se grabi sa ajunga si cand deschise observa baiatul din fata ei.
- Te pot ajuta cu ceva? Spuse somnoroasa dar dintr-o data fiind lovita de ploaia care nu mai inceta.

Nu-l deranja ploaia in mod special, pentru ca adesea iubea sa mearga prin ploaie de unul singur si sa se piarda in ganduri. Totusi acum parca ar fi preferat sa intre inauntru si sa se incalzeasca. Nu se temea ca cineva l-ar fi putut gasi, dar era mai in siguranta dincolo de pragul usii. Ridica privirea rigida spre ea si schita un zambet, dadea mai bine la o prima vedere c-o necunoscuta care arata binisor:
-Crezi ca ma poti gazdui si pe mine o noapte?Ploua si m-am pierdut, ii explica el balbaindu-se. Te rog?replica apoi cu o voce jucausa de copil.
Christian era un om matur, dar in acelasi timp avea momente cand copilul din el se mai dezlantuia, chiar si asa putin.
Povestea lui era destul de complicata, iar in momentul asta dand de o tipa, nu prea ii mai pasa de nimic, avand un chef nebun de putina distractie. Asta il ajuta sa uite de tot. Distractia, nebunia, prostiile si oamenii care nu-l pun sa vorbeasca despre el si nu-l cunosc. I-ar numi oameni de ocazie, dar asa au parut multi de-alungul timpului, ajungand sa se ataseze de majoritatea.

Il privi din cap pana in picioare, nu stia cum sa reactioneze sau ce sa spuna. Era destul de inchisa insa nu o deranja un baiat ud leoarca in casa, avea nevoie de companie. Se simtea rusinata deoarece avea doar un tricou lung pana aproape de genunchi pe ea si nimic mai mult.
Ridica o spranceana in semn de intrebare. Avea sa primeasca un tip care era cel mai posibil un traficant de droguri, un criminal in serie sau cine stie ce bazaconie?
- Da, ok, intra.
Deschise usa larg si il lasa pe baiatul cu par brunet sa intre. Nu stia ce sa ii spuna, cum sa se poarte.
- Ma duc sa aduc niste prosoape, cum te cheama? Intreba in timp ce se indrepta in spre baie. Intre timp isi trase pe ea o pereche de boxeri sa nu para prea disperata, dar nici sa aiba baiatul la ce sa se uite.

Christian nu era un nebun, era doar un tip care fugise de acasa si era naibii cautat aproape pe tot continentul. Avea o fata simpatica, dar putea da impresia ca e in acelasi itmp foarte dur si serios. Nu obisnuia sa sperie oamenii, asa ca se bucura cand tipa il lasa sa intre intr-un final in camera. Se aseza frumos pe canapea desi era destul de ud si astepta sa-i aduca niste prosoape. Mai recomandat era sa-i aduca niste haine, dar daca asta nu era posibil, prefera si un prosop si sa nu stea cu toate acele haine leoarca pe el.
-Aaa..da, sunt un nesimtit, nu m-am prezentat, spuse dandu-si seama ca facuse o prostie din start. Eu sunt Christian si a... sunt doar un pusti, nu ai de ce sa te temi cumva de mine, sunt inofensiv, zise si facu o fata de copil inocent.
Omu defapt nu era deloc inocent, ii placeau senzatiile tari, nebuniile, distractia si orice ii putea inebuni putin lumea, in cat sa-l faca sa se simta bine in preajma oamenilor din jur.
-Si tu esti..?Aaa.. si multumesc ca m-ai primit, chiar ploua infernal, se balbai cand o privi gandindu-se la modul in care era imbracata, apoi aproape ca se gandi cat avea defapt pe ea.