another place.

O privi serios ca si mai devreme, dar ii vorbi mai incet de data aceasta:
-Nu voi pleca, ii zise usor. Se gandea la lucrul acela pe care l-a stricat..si avea multe variante in minte.
Vroia sa-i vorbeasca, simtea asta epntru ca nu o mai facuse de multa vreme.

Il privi adanc in ochi se ofta trista.
- Esti fericit? intreba mai mult ea ezitand, dorind sa afle un raspuns coerent de la el.
Nu-si ridica ochii din podea, doar dupa cateva clipe lungi. Isi duse o suvita dupa ureche si se aproprie usor de el.

Nu se misca de acolo si cand o prinse mai aproape de el, ii lua usor fata in maini si ii vorbi hotarat:
-Da sunt fericit, zise hotarat nestiind cum va lua ea asta.Don't worry.

Cu o oarecare teama, il prinse de brat dupa ce acesta o prinse cu mainile de chip.
- Nu esti fericit o vad in ochii tai, spuse incet privindu-i buzele cateva clipe, ridicandu-si dupa privirea pe a lui.
Un mic fior ii strabatea spatele si cu acel fior, o multime de sentimente i se plimbau in restul corpului. Sentimente pe care nu le intelegea.
O dadea peste cap, el era singurul care reusea sa faca asta. Em al ei. Al ei!

Raspunsul sau il lua pe nepregatite si doar pentru cateva secunde se gandi cu atentie,daca asta era adevarul pe care ar fi incercat sa-l ascunsa. Dar nu era si poate ea doar incerca sa-l pacaleasca, sa-l faca sa cada in bratele sale asa de usor cum facuse si prima data cand abandonase misiunea si totul pentru ea. Era ceva care il putea dobora foarte repede,dar acum nu avea sa se lase prea usor.
-Nu ai dreptate in ceea ce spui. Poate ca vezi ceea ce vrei tu sa vezi..pentru ca nu poti accepta ca ai pierdut ceva ce ai avut candva doar pentru tine.
Facu o pauza privind-o in ochi:
-Sunt fericit..alaturi de Abbie ...de Holden, cu ea imi voi petrece eternitatea.Not with you.

O urma de ingrijorare i se imprinta in ochii si aceasta o facu sa-l tina strans de brat.
- Stii ca intotdeauna am fost eu, si inca sunt. Em, te rog... ai stiut in totdeauna ca te iubesc. Nu inseamna ca am incetat vreodata sa te iubesc, doar ca nu am vrut sa o spun. Em tu... noi..., suntem soul mates. Tu ma stingi pe mine, iar eu te aprind. Ca focul cu apa... rasuflase ea, incet pe un ton dulceag, dorind sa isi petreaca alaturi de ea aceea eternitate.

Nu stia ce sa mai inteleaga, ce se petrecea cu ea..in clipele acelea. Ii dadu usor drumul.
-Inainte sa te cunosc...imi placea sa ma jos, sa plec ... sa ma duc, in diferite locuri.Invatasem sa nu-mi pese prea mult de oamenii pe care ii am in grija, de cine va fi urmatorul...faceam schimb la orice ora, clipa secunda. Puteam sa fiu intr-un loc azi..ca maine sa fiu in alta parte, zise terminand brusc povestea.
-Acum numai vreau sa fac asta, pentru ca nu-mi doresc sa ma plimb intre tine si Abbie si apoi sa ma lasi balta din nou.
Ii zise serios, aproape necrezand ca zice acele lucruri.Se apropie punandu-si usor manutza pe fata ei:
-Ai dreptate, mereu ai fost tu cea care ma facea sa inebunesc si sa nu ma pot desprinde de ea...care m-a jucat pe degete in cat m-a facut sa o iubesc, pufni usor, si tot tu ai fost cea care mi-a zis ca ma uraste si nu ma iubeste. Tu l-ai ales pe Shan!ii zise cu parere de rau...dar oarecum serios ca mai devreme.
-Este tarziu...sa-mi spui ca n-ai renuntat sa ma iubesti....cand cineva e in fata ta pe lista de prioritati.

O lunga poveste se imprinta in jurul lor, si ea ramase fixa, prinsa in ea. Simta cum toate acele clipe i se derulau in mintea ei, durand-o astfel. Isi puse usor degetul peste buzele lui ca sa nu-i mai dea voie sa vorbeasca.
- Imi pare, rau. Am facut asta pentru ca stiam ca fratele tau nu v-a suporta un refuz. Ar fi incercat sa se sinucida in secunda doi. Insa tu..., acest refuz te-a marcat sa faci un pas insa... tot de mine vei da in continuare, cu fiecare pas pe care-l vei face. Nu o sa poti trai fara mine, nu o sa putem sa traim unul de altul, departe... separati. Sinucidere curata!. Adminte asta, o simti, asa cum o simt eu. E un sentiment puternic, nu te poti impotrivi doar cu cateva cuvinte, va reusi sa ne distruga intr-un fel sau altul, ori moral, ori fizic. Nu pricepi? Intotdeaua, ai fost tu, mereu vei fi tu.

Vorbele sale il rodeau undeva pe dinauntru, acolo intr-un loc in care sentimentele lor aproape ca se stinsesera cu adevarat. Si poate ca ceva se aprinse usor, insa nu stia sigur asta.
-Nu, inceteaza sa mai spui asta pentru ca nu vei rezolva nimic. Atunci...cand l-ai ales pe Shan, ai renuntat la mine..nu ti-a pasat de ce o sa mi se intample, de ce am simtit atunci..de cate am facut pentru tine.
-Nu ne cunosti deloc, pe niciunul!ii zise dur.

Ii potoli vorbele, lasandu-si usor degetul dinnou peste buzele sale.
Il privi adanc in ochii, avand urma de tristete acolo... comprimata!
- Nu te-am lasat niciodata, mereu te sarutam noaptea cand dormeai pe fotoliul din living, sau langa Abbie dandu-ti semne ca eu, sunt acolo. Sa stii ca, nu te-am lasat niciodata... intotdeauna am fost acolo, si sunt aici. Te rog, stii prea bine ca Shan ar fi facut asta, ai fi suportat gandul ca fratele tau sta undeva ingropat, sau ars unde cenusa lui era purtata de vant undeva..., in lume, cand tu te simti implinit alaturi de mine? Gandeste-te Emilian atent..., am facut o alegere corecta ca nimeni sa nu sufere prea rau, am facut-o pentru tine si fratele tau. Nu m-am gandit nici o secunda la mine... insa tu nu vrei sa vezi asta. Nu inteleg de ce, spuse ea soptit, amagita si trista, lasandu-si usor mainile pe gatul lui,, rasfirandu-si cateva degete pe parul lui de pe partea din spate a capului.

Se gandi putin..doar cateva secunde:
-Shan nu s-ar fi sinucis, am incredere in el ca n-ar fi facut-o...poate ca ar fi plecat departe.Dar i-ai dat sansa sa dovedeasca ca poate mai mult decat mine...si ca am pierdut in fata lui din nou.
Isi amintise de ziua in care ii zisese ca nu-l va lasa niciodata sa-i ia lucrurile la care tine cel mai mult.Si incalcase aceasta promisiune.
-Nu intelegi de ce nu te mai iubesc acum?zise usor. Pentru ca n-ar fi trebuit sa o fac niciodata. Iar tu incerci sa minti ceea ce simti pentru el, pentru ca acolo..esti mai fericita decat ai fost cu mine. Chiar daca l-ai mintit si ..te simteam de fiecare data si m-am prefacut ca nu e nimic.

Inghiti in sec si se aproprie subtil de el.
- Em, taci si saruta-ma. Spuse ea hotarata privindu-l in ochi, aducandu-l mai aproape de ea.

Vazu ce vroia sa faca, dar acum era tarziu pentru asta. Cu cateva luni in urma, probabil ca nu i-ar fi pasat de Shan si i-ar fi indeplinit dorinta.
-nu!ii zise usor si hotarat indepartand-o cativa centimetri de el.

Respingerea o simtea destul de vie pe pielea ei insa, ii comprima aceea negatie cu buzele ei peste ale lui. Se lipise de el, incepand sa-l sarute incet, si fin. Durerea din piept crestea, stiind acuma prea bine ca il pierdu-se pe veci, si el o s-o faca lafel.

Dar isi daduse seama ca nu avea sa renunte asa de usor si totusi ca sa o satisfaca ii raspunse la sarutul acela apoi o lipi usor de perete, privind-o poate nedumerit..putin speriat. Nu vroia sa se duca mai departe.
-Inceteaza!ii zise hotarat si sincer, epntru ca stia ca daca ea ajungea in punctul acela nu avea sa se mai intoarca inapoi.
-Gandeste-te la cate poti strica!
Se indeparta de ea si facu pasi spre geam, stand cu spatele spre ea.

Ii raspuse la sarut si ea zambi usor. Cand acesta se intoarse cu fata la geam, ea isi dase jos tricoul de pe ea aruncandu-l undeva in camera.
- Nu mai vreau sa te las, nu, am sa lupt pentru tine daca e nevoie. Am nevoie de prezenta ta, o eternitate! Spuse ea mergand spre el prinzandu-l de mana si ducandu-se cu el spre baie, pentru ca cei din camera sa nu auda... ce avea sa se intample.

Se intoarse usor si o vazu doar in sutien, fara tricoul acela care o acoperea. Nu o mai vazuse de mult asa..ii fusese dor, de noptile nebune cu ea. Se lasa dus in baie si nimic mai mult.
-N-ai sa lupti impotriva familiei tale Rhea, nu impotriva noastra, pentru ca numai sunt un premiu pentru care sa va luptati. N-ai de ce ...pentru ca nu te mai merit, asa ca atunci. Sterge-ti amintirile din cap...si sentimentele din suflet, ii zise serios sperand ca avea sa o faca sa dea inapoi. Ca avea sa o opreasca totusi cumva intr-un fel sau altul.
Stia ca il impingea sa faca asta cand nu isi mai dorea atat de mult.

Inchise usa baii incet, si-l privi bland apropriindu-se de el.
- Nu trebuia sa te dau niciodata..., spuse ea dulce lasandu-si o mana pe gatul lui, atingandu-si buzele cu ale sale. Nu mai avea sa se ascunda, ei meritau sa fie mereu impreuna... doar pentru faptul ca existau. Existenta lor ii lega, unul de celalalt.

Ii auzise vorbele si macar de data asta putea sa-i dea dreptate.Nu trebuise sa renunte niciodata la el, daca il vroia inapoi. O lua usor de mana, iar sarutul ramase sec, fara sentimente...fara dorinte, fara nimic din legatura care fusese candva intre ei.
-Tu ai ales drumul asta de buna voie, nu-ti gasi scuze, ii zise usor si incerca iar sa o indeparteze.
O privi trist...desi poate ca ar fi vrut sa o simta din nou...
-Spune-mi ce vrei sa fac, sa ma crezi ca sunt fericit...departe de atingerile tale..de tine. Nu-mi poti aprinde din nou sentimentele pentru tine.

- Daca te-as fi ales, as fi fost prea mult de egoista! Shan ar fi fost mort nu am putut sa-l dau la o parte pe fratele tau..., daca as fi facut-o odata si odata, imi vei fi reprosat asta. Asta am ales, ar trebui sa respecti alegerea mea, care sigur a fost corecta, nu si pe plan sentimental. Ia-ma acuma! Sunt a ta! Nu mai vreau sa stau departe de tine. Si deja am facut-o, nu inteleg de ce esti atata de ipocrit. Nu inteleg de ce nu profiti de ocazia pe care ti-o dau... Emilian.
Ii soptise intreg numele ca si cum facea odinioara.
Statea cateva clipe departe de el, privindu-l.

Isi ridica privirea spre ea:
-Ti-am respectat alegerea atunci cand am renuntat sa te conving sa ramai langa mine, sa nu ma lasi sa plec...cum o facusem atunci.Crezi ca Shan ar fi ales numai asta asa-i?Dar n-ai stiut...ca atunci cu cateva nopti in urma, statuse cu Rachelle...ca fusesera impreuna si nu vrusese sa o lase. Ar fi avut alte alegeri!
Continua sa o priveasca si ii prinse ultimele vorbe din urma:
-Pentru ca oamenii m-au facut asa si pentru ca nu mai am nevoie de portita pe care mi-ai dat-o.Am pe cineva mai bun...care nu trebuie sa aleaga intre mine si altcineva.
De data asta ii ajunsese, deschise usa de la baie si iesi intrand in camera,apoi isi arunca iar privirea spre ea.

- Nu mai ai nevoie de mine? a intrebat ea retoric, lipindu-se usor de un perete fara sa-l priveasca cum iese de acolo.
Inghti in sec, fiind trista si sfarmata.
- Stii prea bine ca nu poti trai fara mine... a zis ea incet, mai mult pentru ea.

Cuvintele sale sunau mai mult a provocare decat a simple cuvinte aruncate aiurea intr-o propozitie care trebuiau sa-l raneasca.
-Ma pui la incercare, sa vezi cat de bine pot sa duc asta la sfarsit?intreba zambind de data aceasta pentru ca ii suradea ideea.
-Iti amintesti cum ma puneai la incercare , in zilele acelea dupa ce ne-am cunoscut...cum nu reuseai sa-mi dovedesti ca n-am dreptate?o intreba apropriindu-se de ea .

Il privi, trista.
-Da imi amintesc, insa acum tu ma pui in situatia in care trebuie sa uit tot. Sa te uit...
a zis incet si rar.

O privi ganditor, analizandu-i fiecare cuvintel pe care il rostea:
-Ia-o ca pe o provocare.Te indoiesti de faptul ca nu vei putea sa te tii de ea?intreba curios.