Emmilian. Horror room.

Em.
O lasa sa vina acolo langa el, privind-o atent si fara sa aduca vorba de vreo ceva. Se bucura ca era in viata si era in regula, acolo in bratele sale calde.In clipa acceea il inebunea cu adevarat. Era intuneric afara si ploaia se pornise, dar ei erau inauntru. Nu stia unde se aflau, dar numai conta. Avea nevoie de cateva momente de liniste pentru o bucata de vreme, numai cu Abbie. O ridica mai sus desupra sa, sarutand-o pasional.
-I want you, nothing else...you you, my little kitty!ii zise bland.

Abb.
I zambi, deschise usa iesi afara si se invarti in ploaie.
Il trase de mana sa iasa si el afara.
- Mai stii cum ne-am cunoscut? Spuse privind-ul blanda. Vroia sa fie sigura ca nu uitase momentul acela foarte special pentru ea.
Il trase de mana mai in spre ea in ploaie.

Em.
Iesi de acolo, chiar daca ploua cu galeata. Asta nu-l oprea niciodata sa fie alturi de ea. Se apropie si o imbratisa.
-Noaptea din 1475, cand am plecat aiurea si bantuiam locurile in cautare de ceva anume. Cand te-am gasit singura in malul marii, in ciuda faptului ca ploua afara ca si acum.
O saruta usor si abapasat.
-Da, imi amintesc...n-as putea uita seara in care ai intrat in viata mea. Isi simtea toate hainele umblute de apa, dar se simtea bine. Nu stia ce sa-i zica ca sa-i demostreze cat de mult o iubeste,

Abb.
- Good. I spuse cand i povestise povestea lor.
Il imbratisa apoi dadu drumu la casetofonul din masina la maxim.
Puse Holding Out For A Hero ; il lua de mana si incepu sa danseze impreuna.
Isi lasa usor capul pe pieptul lui ud.
- Let's get married, right now! Spuse razand.

Em.
Se simtea asa de bine, acolo cu ea impreuna. O tinea usor in barte si privea stelele in departare, ce se zareau printre nori.
-Aici?zise cu un ton din acela vesel.
Era fericit sa auda asta.
-I wnat you forever, Abbie!ii zise usor imbratisand-o mai tare. Baga manuta in buzunar si scoase o cutiuta mica din care scoase un inel micut si il strecura usor pe degetelul ala al ei.
Ii lua fata in maini si o privi hoatarat!
-Forever,in hard times..or good moments, with you, for 2500 year..or more, but just with you.

Abb
Prvi inelul se intinse si il saruta pe buze, imbratisandu-l.
Deschise ochi.
- Let's go home, i zambi.
Se bucura ca era cu el si ca in sfarsit totul se terminase.
Urca in masina destul de leoarca si Em urca la volan.
Incepu sa mearga, farurile nu mai mergeau de loc, aasa ca nu prea vedea ce era, ceaata si ploaie atat.
Incepura sa mearga mai tare deoarece autostrada era libera, dar de nicarieri parca venise un tir urias care dadu peste masina lor . Geamurile se sparse toate incepu sa iasa fum din capota.
Em dadu cu capul in volan la care nu i se deschise airbag-ul iar Abbie intra prin parbriz deasupra capotei.

Em.
Tot ce fusese mai devreme se spulberase in cateva clipe. Nu stiu cum de fusese in stare sa-si revina tocmai el. Deusi sa iasa intr-un fel de acolo si sa dea cioburile din parbriz la o parte si sa o scoata usurel de acolo pe Abbie. O aseza pe iarba si o privi cu atentie. Era plina de sange, aproape fara viata..si el era distrus. Trebuia sa faca ceva pana la urma. Din masina iesea si putin fum, ceea ce nu era tocmai ok si erau destul de departe de casa. Cat timp avea?Destul de putin. Il suna pe Shan, destul de ingrijorat si ii povesti totul:
-Spune-mi ce sa fac, pentru ca mai dureaza pana ajung acolo. Sunt la sute de kilometri departare de tine, poate fi moarta pana atunci!ii zise in telefon fara sa stie ce sa-i faca. Si ce avea doar cateva chestii in rucsacul acela pe care il luase cu el.

Shan.
Incerca sa i explice destul de detaliat si in limba normala nu medicala, isi lua rucsacul si o lua la goana de parca nu mai fugise asa.
I explica incet si clar.
- Trebuie sa i tai .. cum sa .. taiei gatu, spuse ingrijorat, trebuie sa i faci o taietura mica dar sa vezi ce e inauntriu, o sa fie o mica sangerrare artificiala ai sa gasesti cioburile care o impiedica sa traga aerul la creier iar presiunea sangelui o sa fie extrem de mare, si altfel moare.
Ajunse intr-un final si vazu ce facu el..
- Bine, lasama te rog.
Lua din rucsac ce i trebuia, nu avea chiar totul.
- Adu-mi repede o sticla cu apa nu vad nimic, chiar daca ploua nu era de bine.

Em.
Facu exact cum ii spusese el, pana ajunse acolo. Dar pana in clipa respectiva totul parea in regula, desi de unele lucruri nu era tocmai sigur. Ii aduse sticla aceea cu apa si gasise pe acolo o lanterna si lumina acolo, analizandu-l cu atentie.
-O sa fie in regula?intreba ingrijorat. Nu se pricepea el la chestiile acelea. Vroia doar sa traiasca, sa fie cu el. Nu vroia sa o piarda.

Shan.
- Nu, nu e si nu cred ca va fi oricat de mult sper.
Facu chesti medicale pe acolo.
Apoi observa ca nu mai respira si inima nu i mai bate.
- De ce ma temeam.
Incepu sa i faca masaj cardiatic [ sau cum se zice]. Dar nu prea avea efect

Em.
Nu vroia sa auda asta, nu putea sa o auda nu in clipa aceea. Pormise ca o va proteja, si vor fi mereu impreuna si acum, numai erau. Ea era departe, ii daduse drumul cand nu trebuia. Il dadu la o parte si continua sa o resusciteze[daca asa se scrie], incercand sa spere ca mai avea vreo ceva.
-Alta idee, ceva, Shan!striga la el de nebun fara sa vrea sa renunte. Vru sa-i dea sange din nou de la el, dar nu stia daca avea vreun efect.
-M-ai adus la viata o data, poti sa o faci si tu altcineva!ii zise si ii dadu un pumn in inima tinand cont ca ceea ce facuser mai devreme nu functionase.
-Haide..Abbie!

Shan.
Se propti cu spatele de masina.
- Em..
Incepu sa i curga lacrimile.
- Let her go.. spuse in soapta.
Nu poti face nimica, sangele tau nu mai are cum sa ajunga in corpul ei.

Em.
Nu vroia sa faca asta, nu vroia sa o lase sa plece. Renunta pana la urma, sa mai faca ceva. Nu credea ca asta s-a intamplat cu adevarat. Vroia sa se trezeasca din cosmarul acela oribil si totul sa fie in regula. Lacrimile incepura sa-i curga pe obraji. Pentru cateva minute fusesera impreuna, doar ei pe veci...acum numai era asa. Nu putea sa faca fata chestiiei asteia.
-Kill me Shan, now!ii zise hotarat si furios.

Shan
Stia ce avea de facut putea sa io puna la loc si avea nevoie de Rachelle.
- STai! O suna pe Rachelle i spuse sa nu i spuna Rheei nimica, dar sa vina in coace.
I smulse inima si il aseza langa Abbie.

Abbie.
Avea o rochie neagra si ea era intinsa pe podea privind afara, statea pe un covor de frunze afara parea ca este toamna, inauntru era aceasi nostalgie parea o casa parasita, ba chiar bantuita.
Nu stia ce se intampla era fascinata de frunzele ce picau afara.

Rachelle.
Primi rapid mesajul lui Shan fara sa stie ce se intampla mai exact, dar nu le spuse celorlalti vreo ceva anume. Avea sa vada cand ajungea acolo. Iar cand vazu, nu credea. Aproape ca nici nu credea ce vedea.
-Ce ai facut Shan?il intreba speriata venindu-i aproape sa-i rupa gatul.

Em.
Numai reusi sa-i raspunda, sa-i zica multumesc pentru ce facuse. Dar putea sa fie aoclo cu ea. Aparuse din nou in micuta lume de dincolo, sau undeva intre. O vedea pe Abbie cum statea acolo printre toate acele rfunze si se apropie usor de ea.

Abbie.
Statea acolo si isi ridicase capul incet dar nu in spre el, ci doar inca privea afara.
Era totul asa de bine acolo.
Dar ceva o tragae parca in alta parte.
Isi intoarse capul in spre el.
- Hei, i zambi dar nu prea. Parca era acolo de mult timp.

Shan.
- Cand ne-ai omorat tu, am aflat cum trebuie sa fac tehnica asta, si ei doi au avut un accident daca observi, Abbie e moarta, si nu iti fa griji i las pentru o scurta perioada i bag inima inapoi.

Em.
Nu stia ce sa-i spuna, cum sa-i vorbeasca. Inca mai era in scoul de mai devreme. Nu stia cum sa gaseasca o cale, sa plece impreuna cu ea de acolo.
-i'm so sorry...for all, ii zise si o mangaie usor pe obraz. Vroia sa o simta, sa-i vada privirea cu acei ochi draguti si acel zambet, care ii facea sa inebuneasca. Vroia sa-i simta caldura alturi de el si nu ar mai fi plecat de acolo niciodata.
-Come with me!Come back to life!ii zise usor, fara sa o priveasca.

Rachelle.
Nu intelegea prea bine, dar se bucura sa auda ca totul va fi in regula.
-Vei putea sa-i aduci pe amandoi inapoi?intreba ca sa se asigure de ceea ce o sa se intampla.
-Grea viata, doar cu puteri de vampir, ii zise chicotind usor.

Shan.
- Nu, nu pot sa i aduc pe amandoi, ci doar pe Em.
I spuse trist.

Abbie.
- Nu pot veni inapoi, sunt prinsa aici, tu trebuie sa te duci, ai grija de tine, Holden Rhea, Shan Jess Jack toti. O sa fiti bine, say hi from me to Rachelle.
Se aseza la loc.
Inainte ca el sa se intoarca i spuse ceva.
- A, spunei lui Rachelle sa imi duca corpul la lac sa faca incantatia de la pagina 4321 ce-a care este scrisa in greaca-latina. Spunei sa aiba incredere, see you soon. I zambi.

Em.
Vru sa-i raspunda , sa o intrerupa n clipa aceea si sa ramana acolo. Daca ar fi putut sa se lege cumva de ea si lucrurile sa-i afecteze pe amandio ar fi ffacut-o.
-Nu pot sa ma intorc fara tine, nu pot..dupa tot ce s-a intamplat. M-am saturat de atatea lucruri, Abbie..vreau sa fiu langa tine, vreau sa ..te simt, langa noi, langa Holden, o sa-mi rupa gatul daca o sa-i spun. O sa ma urasca toata viata lui.
Ii zise fara sa mai stie cum sa se opreasca. Lacrimile ii curgeau inca si pe acolo:
-Nu pot sa-l vad pe Shan, stand cu ei acolo...fericit, cu Rhea care nu o sa vrea sa ma mai vada vreodata.Ti-am promis ca vom fi mereu ..pe veci impreuna. Nu vreau sa se termine asa.
O puca usor de mana cand vru sa-l lase sa plece:
-Please, come back with me!Do something...do everything, please!ii zise privind-o speriat in ochi si nedumerit. Pentru prima data se simtea altfel, se simtea suferind cu adevarat.

Rachelle il privi ingrijorat.
-Deci partea a doua imi revine mie, right?intreba gandindu-se cu atentie. Ce imi place sa aduc oameni la viata din morti!
Privi spre cele doua trupuri neinsufletite:
-Cat timp ii mai lasi asa?

Shan.
In loc sa i raspunda se grabi si i plasase inima la loc, el se regenera si isi reveni la viata.
O privi pe Abbie.
- Stii ce trebuie sa faci? Spuse privind-o pe Rachelle.

Em.
Trecura cateva minute in care o vazu usor pe Abbie disparand din raza sa vizuala si reveni la realitate. Isi ridica privirea dezamagita spre Shan, fara sa-i zica vreo ceva.

Rachelle.
Privi spre cei doi si dadu din cap aprobator. Spera doar ca lucrurile sa fie ok. Nu-i mai duse trupul langa lac , ci pur si simplu rosti vraja acolo indreptand-o spre corpul lui Abbie.

Abb.
Simti cum fu trasa dintr-o data din locul acela, geamurile la acea casa se sparse.
Parca se simti in corpul ei, care incepea sa o doara rau de tot.
Isi deschise incet ochi privind in spre ei.

Shan.
- Nu o atingeti, spuse incet aproprindu-se de ea.
O ridica pe sus la el in brate.
- Trebuie sa mergem acasa.

Em si Rachelle privira spre ea nedumeriti si putin speriati in acelasi timp, dar intr-un fel el se bucura ca o vede acolo, ca era din nou vie. Numai statu de vorba si pleca dupa Shan spre casa. Intara impreuna cu el in una din camerele vechi de la etaj in care nu intrase cineva de ceva vreme.
-Si acum?Cat a reusit Rachelle sa vindece?intreba curios privind spre el.

Shan.
O aseza pe pat usor, incet.
Apoi cauta in trusa medicala o siringa, luand din diferite sticle cate ceva/.
Il privi pe Em.
- Nu, altfel s-ar fi putut misca, e obosita rau. Trebuie sa i dau niste somnifere sa se odihneasca.
I le dadu repede pana cand nu era constinenta de tot. Adormi destul de repede.
Isi ridica privirea spre ei.

Em.

Doar ii privi pe cei doi in acelasi timp fara sa mai zica sau sa faca vreo ceva. Era atent la fiecare lucru pe care il facea Shan si schita un zambet dupa ce termina, dar pieri destul de rapid. Privi spre el increzator:
- sa nu le zici celorlalti, despre ce s-a intamplat, ii zise usor.