Back under the stars.

Claire.

Vremea era foarte rea iar academia era parasita, nimeni nu mai statea in ea. Doar trei fete in spatele ei la un mormant care parea vechi si plin de noroi, cele trei erau toate deasupra lui in noroiul acela creat de vremea nepasatoare. Claire incerca din rasputeri sa faca ceva, tot ce putea face e sa inrautateasca lucrurile. Isi lasasa dintr-o data mainile jos.
- M-a dau batuta.. Spuse incet. Nu o pot face! Trebuie sa facem ceva, e totul rau! Se ridica in picioare o privi pe Okio. Vrea sa treci peste.. Imi pare rau Okio! Ea dadea nedumerita din cap. Vrea sa iti traiesti viata. Credema, o sa fie bine. I lua capul in maini si o privi fix in ochi, spuse o fraza lunga in latina, apoi ea parea confuza. Parca nu mai era acolo. Poti sa pleci... Spuse cu capul in jos. Un fulger care mergea incet ateriza pe pamant si se tara pe sub picioarele lui Kate, Claire arata in spre Okio si o strafulgera. Disparu dintr-o clipita.
- Kate..? Unde vrei sa mergi? Spuse cu ochi in lacrimi. Ploaia se agrava din ce inc e mai tare si totul parea trist si distrus. Nu se mai poate face nimic. Imi pare rau.

Kate intr-un fel renuntase cu ceva timp in urma sa mai creada ca ar putea sa-l readuca inapoi impreuna cu Okio. Magia pe care o poseda candva, se spulberase in urma cu ceva timp, in timp ce se transformase in om si iar in vrajitoare. Simtea ca le-ar fi dezamagit pe Okio si pe Claire,insa pentru prima data dori sa plece de acolo, sa continue in alt mod si sa uite, desi n-ar fi putut niciodata sa-l stearga pe Mark din sufletul sau.
-N-am idee, ii raspunse sec dar totusi continua sa nearga mai departe.

Claire

Se satura, si incerca inca o data. De data asta parul i se ridica in aer, zicea cuvintele asa cu mare credinta incat un fulger trecu pe langa ea dar nu il baga in seama, deschise ochi largi si o privi pe Kate. O lua de mana dreapta, simti o mica presiune intre cele doua asa ca o lua si pe ce-a stanga. Isi inchise ochi, in jurul lor un cerc de apa de pe jos incepu sa se creeze de jos pana sus inchizandu-le intr-o forma protectoare. Si deschise , tot ce putea auzea era un val puternic.
- Cred ca functioneaza, incerca sa ti-l amintesti. Orice amintire legata de el, spuse cu voce tare deoarece acele valuri o acopereau. Suntem intre timp si spatiu o anunta printr-un gand. O mana rece o atinse pe Claire pe umar. O privi pe Kate.
- Incearca sa il convingi.. Spuse si i dadu drumu puternic la mana iar ea fu trasa inapoi din acel val iar Kate era singura, asteptand sa se invarte pana la final.

Era prea confuza in cat nu realiza totusi ce se intampla, iar cand ea ii dadu drumul nu stia ce trebea sa faca mai exact. Simtea acea energie si amintirile ii aparura in minte. Seara din academie cand il pierduse, precum si zilele petrecute impreuna dincolo de portile academiei, fiind doar ei si nimeni altcineva. Si curand nu le mai zari pe fete si inchise ochii, speriata de locul in care o trimisera pe cont propriu. Pentru ca era intuneric si totul parea destul de confuz. Pana vazu ceva ca atunci cand era cu ele, o silueta conturata si mai ciudata, care prinse contur. SI-si dadu seama ca era el, iar o lacrima ii cazu usor pe obraz in timp ce-l prinse de-o mana si nu vru sa-i mai dea drumu.
-...vino cu mine, te rog.., ii zise incet si sincer.

Mark.

Se aflau pe holul academiei, el se intoarse si i zambi cand il lua de mana. - Nu pot, stii foarte bine ca nu sunt cel pe care il cauti, tu ai un mare noroc si profita de el, incearca sa readuci academia la viata si sa ti-o refaci cat de cat. Te rog! O saruta pe crestetul capului. Apoi o privi in ochi, purta un tricou alb si niste blugi nergri.
I verifica mana, tocmai isi amintise de o mica fetita, roscata si frumoasa care era fata lui Alice, i darui o bratara. Si i promise ca daca se simte singura sa se gandeasca la el prin acea bratara. Isi privi mana stanga pe care mai avea doar doua bratari asemanatoare. Pe ce-a neagra o lasa la el pe mana si ce-a alba o dadu jos.
- Kate, vreau sa ai asta. I-o aseza in palma. Vreau sa te gandesti la mine in fiecare zi cand privesti aceasta bratara. Si... M-ai vreau sa ai in credere in mine despre ce iti voi zice acum.
Ramase umpic pe ganduri, dar reveni la realitate. In spatele lui aparuse o lumina alba din capatul holului.
- Da.., nu mai e timp. Trebuie sa iti spun ceva, nu uita. In padure la acea stanca, poti opri totul. Te iubesc! Doar asta e cuvantul. Lumina alba veni in spre el. Doar spune-mi ca ma iubesti. Ei doi disparu dintr-o data iar ea fu transportata in padurea acea rece.

Kate lua bratara pe care i-o daduse si cand reveni, statea excat in acelasi loc din care plecase mai devreme si era confuza si derutata, si dornica sa incerce orice. Asa ca ridica privirea spre fete si nu le zise nimic, alergand spre stanga si stand acolo. Privi in zare, privi in gol gandindu-se daca era sigura de ce avea sa faca, si era. Asa ca sopti usor :
-Te iubesc, sopti usor si apoi repeta mai tare, te iubesc!si apoi astepta.

Mark.

Nici macar pasarile nu se mai auzeau, totul era asa de linistit iar Kate statea acolo nemiscata, nici macar nu mai respira. Mark veni din spate si o prinse usor de mana unde avea bratara. O intoarse usor si i lua in mainile lui fierbinti, fata de iarna de afara. Isi indrepta buzele in spre ale ei si i le saruta usor si incet ca sa simta fiecare clipa petrecuta si lipsita cu ea.
- Te iubesc! Spuse imbratisand-o puternic. Nu mai vreau sa te pierd. O mangaie pe spate incet apoi o saruta dinou. Ochi iei albastri straluceau asa de puternic.

Kate ii raspunse, dorind sa-l simta din nou alaturi de ea, stiind ca n-avea sa-l mai lase sa plece vreodata de acolo. Ii fusese prea dor de el,iar in cele din urma reusise sa-l aduca inapoi. Se departa cativa centimetri si-l privi atenta si sincer:
-Numai pleca..., il ruga usor si-i zambi bucuroasa

Mark.

Zambi cu subinteles apoi din spate se auzi niste pasi, era Claire. Isi intoarse capul iar ea il privi uimita, fugi in spre el. Mark zambi larg si o lua in brate pe sus si o invarti.
- Idiotule. Spuse inca in bratele lui. Mi-a fost dor de tine. I zambi.
- Si mie de tine. O saruta pe frunte apoi i dadu drumu.
Isi intoarse privirea in spre amandoi.
- Trebuie sa facem un dus, toti trei! Spuse razand.
Claire o lua inainte dar nu stia exact unde mergea, academia nu era deschisa si era darapanata, toatalumea plecase.
Mark o lua de mana pe Kate dar se opri la jumatatea drumului. Se dadu in spate si se transforma in varcolac dintr-o data. Era urias ca de obicei. Urcati-va amandoua..

Kate zambi vazandu-i cum se tachinau unii pe altii, insa in momentul acela n-aveau idee incotro sa se duca. Academia era darapanata, in urma ultimului conflict si a tot ce se intamplase. Asa ca locul nu prea mai era atat de bine intretinut ca pe vremuri.
Rase la comentariul lui imaginandu-si altceva, dar o lasa balta pana la urma si impreuna cu Calire, se urca in spatele lui.
-Incotro vrei sa ne duci?intreba totusi curioasa vrand sa vada daca stia un alt loc.

Mark.

O lua la fuga prin padure dar cu grija sa nu le darame pe cele doua, iar cand ajunse la o strada circulata de masini se opri. Privi in stanga sa vada daca vin masini, se pare ca nu circulau la ora aceea. O lua pe langa sosea in fata meragand repede pana ajunse la o bariera. Umpic mai incolo este un tren, le anunta pe cele doua. Statea pe sinele ferate apoi vazu um trenu vine in spre ei, se dadu la oparte iar fara sa fie vazut sari deasupra unui vagon. Se transforma la loc inca tinandu-le pe cele doua sa nu pice. Deschise trapa de la unul dintre ele care te lasa fix intr-un vagon gol golut. Astepta sa intre cele doua apoi intra si el. Verifica sa vada daca e inchisa incaperea unde stateau ei si trase draperiile. Canapeaua era tapitata cu rosu iar intre cele doua canapele se afla o masa pe care erau ziare si un ceai fierbinte alaturi de 4 cani.

KATE
Nu stia inca locul spre care se indreptau exact, insa poate asta numai conta chiar asa de mult. Se aseza pe canapeaua aceea si isi ridica privirea spre amandoi. Se parea, ca nu era nimeni sa-i deranjeze si poate le oferea un avantaj. Apuca una din cana si luand o gura, vorbi:
-Cat de departe vrei sa ne duci?intreba usor vrand sa sune ca o gluma inofensiva.

Mark

Inca se simtea amenintat, si era cu garda sus. Din cauza vrajilor lui Claire care erau interzise la academie reusi sa se puna pe cap cu majoritatea vrajitorilor, acum el era pus pe recompensa la fel si Claire. Dar nu le spuse inca, stia ca cele doua o sa realizeze.
- Pai in jurul orei opt, o sa ajungem la New York. Spuse zambind. Isi indrepta privirea in spre Claire care privea afara la ninsoarea aceea puternica. I zambi lui Kate sincer apoi duse si el la gura o ceasca, pe urma o aseza jos. Ingitise in sec de doua ori.
- Ce ai mai facut in lipsa mea? Spuse adresandu-se lui Kate. Era destul de curios, nu putea sa vada mai nimic in timp ce era fantoma, nu ajunse sa poata controla lucrurile. Iar puterea lui de a fi varcolac inca nu era gata pentru a fi in stadiul normal. Inca se refacea, asta ducea la dureri destul de des. Spatele inca il durea de la ultima transformare. Era un proces destul de lung.

Kate nu era sigura daca era doar o banuiala, sau era adevarat ca ceva in comportamentul lui se schimbase. Il vedea putin abatut, insa prefera sa nu insiste,asteptand sa-l intrebe alta data. Isi termina rapid ceasca de ceai, apoi ii raspunse sincer. Nu avea cum sa-i ascunda vreo ceva, pentru ca lucrurile acum numai aveau prea mult sens.
-Am calatorit aiurea, incercand sa raman intr-un loc. Apoi m-am intors la academie, chiar daca numai era nimeni si-am dat peste Claire. Mi-am pierdut magia de pe vremuri, iar de curand sunt mai mult om. Unele numai functioneaza...vrajile pe care le stiam nu-mi mai sunt de folos, ii explica.

Mark.

Dadu aprobator din cap in semn ca o intelegea. Isi muta pentru o secunda privirea in spre Claire. Adromise cu capul in mana ei proptita de geam. O privi pe Kate dinou si i adresa un zambet.
- Stai linistata, in data ce ajungem la New York, vom incerca sa te refacem. Se intinse si i lua mana intra-a lui. Apoi se aseza langa ea si o lua in brate. Se juca incet cu suvitele ei blonde apoi o saruta incet pe buze. Am renuntat sa mai lupt pentru viata mea deoarece mi se parea o pierdere de timp, simteam ca viata putea continua si fara mine. Nu stiam exact ce simti. Mai stii in camera cand te-am sarutat si nu te-ai lasat usor? Spuse zambind. Am crezut ca nu vrei nimic de fapt. O stranse mai tare in bratele lui. Dar orice crezi despre mine sa stii ca voi avea grija de tine in fiecare zi.

Avea sa incerce, dar nu era sigura ca va reusi. Cand ii auzi vorbele isi aminti de seara la care facuse referire si ramase ganditoare.
-Avea un rost pentru mine, ii zise usor vrand sa nu sune prea dur ceea ce spunea, dar in acelasi timp il intelegea. Pentru ca timp de vreo cativa ani umblase singura, fara sa vorbeasca cu cineva si incercand sa-l uite.
Il prinse usor si se aseza langa el, cu capul pe umarul sau imbratisandu-l.Avea incredere in el si-l simtea mai aproape, decat inainte.
-Imi pare rau ca n-am reusit sa fac ceva atunci..., ii zise privind in gol.Nu te las sa mai pleci, ii sopti si-l prinse din nou intr-un sarut nebun si dulce.

Mark.
O intelegea, asa era el inainte sa ajunga a doua oara la academie. Zambi larg si o saruta la loc dupa ce ea se retrase umpic. O lua dinou in bratele lui si privi afara pe geam. Trenul mergea asa repede incat nici nu prea putea realiza ca plecasera de jumatate de ora.
- I wasn't sure you cared. Spuse privind-o dinou. Cat am lipsit de fapt? Spuse dupa ce termina propozitia de dinainte.
Parea asa un mare timp nici nu isi dadea seama. Claire se ridica dintr-o data si iesi pe usa. Vezi sa nu te faci observata. Spuse strigand dupa ea. Care nici nu il baga in seama.

Kate se ridica usor de langa el cand o vazu plecand, vrand sa o opreasca insa nu prea reusi, apoi se aseza iar:
-Cred ca un an si cateva luni, ii raspunse la intrebare si apoi tacu.
Privea aiurea pe geam, pentru ca in acea parte de tara numai calatorise niciodata.
-Ce s-a intamplat cu tine..dupa..?intreba curioasa si putin ingrijorata.